De pe varful muntelui negru ating
Cu mana, luna si stele
Cu intunericul meu lumina lunii sting
Si stelele…nu ma mai oglindesc in ele.
Si atunci ingenunchez la zgomotul unui izvor
Aducand ploaia cu privirea
Se pierd picaturile sarate in rau si mor
Incet mi se-nchide clipirea, gandirea…
La umbra stejarului uscat
Noaptea pare mai neagra si mai rece
Si-mi pare ca soarele a fost furat
Caci noaptea nu mai trece…
In mijlocul codrului visez cu dor
Radacina stejarului imi e perna si crengile-I uscate,stele
Adorm si gandurile-mi mor
Sunetul infiorator al unei bufnite imi e serenada iar raul plapuma moale
Natura ma incalzeste dar eu inghet
Cand raul imi strabate trupul si-l raceste
Nu…e doar un vis maret…
Descopera trupul meu fara viata…cand se trezeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu