marți, 28 aprilie 2009

Oglinda


Stii care e marea noastra problema? Ne agatam mereu de lucruri din trecut...pur si simplu ne place ideea de stagnare. Motivul? Probabil frica de evolutie, frica de a indrazni, de a ne autodepasi, de a trece mai departe... Da, suntem niste lasi... Daca vezi vreodata un om cu fata la fel de stearsa, la fel de ciudata ca si a ta, in amaratul de 123, plin de controlori gata sa-ti vare mana in buzunar, sau plin de copii de 10-15 ani cu hanoracul pe mana, cu zambet pe buze si cu ochii pe geanta cea mai plina care urca, da si mai e si omul acela frustrat care tipa la pustiul cu ghiozdanul in spate pentru ca-l atinge,de tipa de 14 ani care injura si in acelasi timp multumeste vantului ca mai adie sa ii mai miste bretonul din ochi ca sa nu se impiedice fix in fata tipului din colt, care cu siguranta nu a observat-o...pentru ca are si el breton... sa nu uitam de batrana care repeta mereu aceeasi propozitie: "tinerii din ziua de azi", daca vezi vreodata omul acela ratacit printre "straini" uitandu-se in gol, speriat si un pic ametit sa ii spui ca nu se uita unde trebuie, acolo e oglinda...daca vrea sa nu mai vada ca merge cu spatele sa se uite prin geam... intradevar nu o sa-si mai vada chipul, dar acum serios...la ce folos sa vezi un chip care imbatraneste si se urateste de atatia ani, de suparare, de lumea in care traim... mai bine am privi inainte decat sa privim ce e in spatele nostru. Nu inseamna sa mergi cu capul inainte, inseamna sa faci pasul ala care nu te duce neaparat spre cer dar macar te duce undeva...poti sa cazi sau sa urci, macar nu stai pe loc, macar nu mergi inapoi...nu ai nimic de pierdut, macar nu mai vezi ce uratenii, ca sa nu zic altfel, te inconjoara... nu te uita in urma...
poza arata exact ce am vrut sa zic...ce vezi in oglinda de cele mai multe ori te sperie, fie ca esti tu,fie ca vezi ce e in spatele tau, niciodata nu e de bine...

miercuri, 22 aprilie 2009

Mie frig si dor ...


Mie frig si dor de vara ce a trecut si de cea care vine…inca mai simt valul marii,unul singur dar superb, perfect, nu, nu era blond cu ochii albastri J era un simplu val, era suficient sa-l vezi si ii simteai caldura,de cele mai multe ori mult mai ridicata ca a ta… era valul acela prieten cu stelele si cu soarele, iubitul lunii… da, era acelasi mal, acelasi val care te scufunda in cele mai frumoase vise…valul care te poarta pe varfuri ca sa it idea drumul in prapastie pentru a te ridica din nou… de ce e frig? Nu stiu poate pentru ca soarele plange? Si pentru ca aud picaturile de ploaie atat de tare pe acoperisul vechi, incat parca le simt cum ma ingheata? Opreste-te odata cand incepe ploaia si incearca sa numeri fiecare strop, incearca sa atingi stropii de ploaie, ei cu siguranta o vor face…Singura diferenta ca ei te ingheata iti fac gandurile de piatra si visele doar niste dorinte…
Mi-e frig si dor…si astept acelasi val, pe acelasi mal… trist ca pe acelasi mal imi poate fi doar frig, dorul se duce si el si nu se mai intoarce…ca si acel val…

luni, 20 aprilie 2009

Te canta vocea muta


Si ce daca esti zeu

Nu mai cred, da , tu m-ai facut ateu.

Nu mai vreau,nu te mai ating

Erai lumina,sunt noapte, te sting...

Si ce daca esti luceafar albastru

Tu m-ai facut muritoare, ai ramas un astru;

Erai misterul noptii, esti in stelele pustii

Erai noaptea... acum esti ... o banala zi.

Si ce daca esti print,nu-ti mai sunt printesa

Am nimicul ca duce si noaptea ca ducesa.

Nu-mi mai esti,degeaba-ti sunt draga

Mai bine sclav al noptii decand iubind coltii ce sfarama,

inima intreaga...

Ce daca sunt vioara cu coarda rupta

Nu mai aud sau doar vocea ta e muta;

Ce daca sunt o chitara?
Nu mai poti fi sunet, nu te mai cant iara...

La umbra lunii


De pe varful muntelui negru ating
Cu mana, luna si stele
Cu intunericul meu lumina lunii sting
Si stelele…nu ma mai oglindesc in ele.

Si atunci ingenunchez la zgomotul unui izvor
Aducand ploaia cu privirea
Se pierd picaturile sarate in rau si mor
Incet mi se-nchide clipirea, gandirea…

La umbra stejarului uscat
Noaptea pare mai neagra si mai rece
Si-mi pare ca soarele a fost furat
Caci noaptea nu mai trece…

In mijlocul codrului visez cu dor
Radacina stejarului imi e perna si crengile-I uscate,stele
Adorm si gandurile-mi mor
Sunetul infiorator al unei bufnite imi e serenada iar raul plapuma moale

Natura ma incalzeste dar eu inghet
Cand raul imi strabate trupul si-l raceste
Nu…e doar un vis maret…
Descopera trupul meu fara viata…cand se trezeste.

Orasul e mort


E 5 dimineata si orasul e mort...

In dreapta un caine pierdut si in stanga un vagabond,

inchizandu-si ochii pe un pamant,

pierdut in mii de vise, dar nu ale lui ci de import...

Pentru ca nu mai are vise doar dorinte inmultite si viata in gandul lui e doar un...pont.

E dimineata fara soare, fara fulgi...

Orasul e pictat in gri-negru, in dungi...

E bezna si o tacere ciudata;

iti auzi doar gandurile... iar vagabondul, se intreaba daca se va lumina vreodata.

Din cei 2 oameni ai noptii, rataciti pe strazi neluminate,

unul are somnul pe pleoape

iar celalalt e in stare de ebrietate.

E 5 jumatate si drumul pustiu e tot mai lung,

la fel si paru frumosului soare ce e tot mai ciung.

In mijlocul orasului de vis, felinarele si visele s-au stins;

Se face ziua iar vagabondul si-a gasit un nor sa-i fie cort...

S-a facut 6 dimineata...

Orasul e inca mort.

Si daca noaptea s-ar opri aici...


Si coltul luminat de luna s-ar intuneaca de soare, ar fi mai usor, poate...sa simti nu numai un singur strop ci o intreaga ploaie. Si totusi stai si astepti un buchet de stele sa rasara de dupa nori; gandindu-te in metrou la batranul beat ce se intreaba "daca abia te tarasti ca om, de ce ai vrea sa zbori?". Pai daca noaptea s-ar opri acum, ai avea momentul acela in care totul e oprit pentru a zbura fara sa te intrebi cum. Asta e ce ne lipseste sa ne dam seama ca mereu exista motiv si scop, minutul in care timpul,vantul, noaptea se opresc, acest minut ne-ar fi de ajuns cat sa ne dam seama uitandu-ne in jur, ca fruntile pe care le privim, pline de incruntare, de oboseala, de ani, de ura pe care uneori nu o simt si nu o gandesc,ascund prea multe lucruri dar asta nu inseamna ca buzele lor nu zambesc... Opreste o noapte, iesi pe geam si fugi in ploaie, cand o sa vrei s-o simti, o sa te cuprinda si ea; culege stele ,cand o sa vrei sa le vezi, o sa realizezi ca sunt o droaie... Si daca e sa fie intuneric,si linia orizontului sa nu se iveasca in zare, fa cadou un zambet privirii celei mai sumbre , si lumea iti va darui un soare...